Examinare ecografica
examinare-ecografica.pngExaminarea ecografica reprezinta o metoda neinvaziva si nedureroasa putand fi repetata ori de cate ori este nevoie fara a aduce nici un fel de leziuni corpului uman. Se pot explora cu acest aparat: abdomenul, sarcinile in diferitele ei momente de evolutie, morfologia fetala, creierul nou nascutului si sugarului, soldul sugarului, sanul, cordul, tiroida, testiculul, vasele periferice, masele ganglionare.

Aparatul permite si examenul doppler transcranian la sugar, al vaselor cerebrale la adult si al vaselor periferice.

Care este principiul ecografiei?
Ecografia utilizeaza un fascicul de ultrasunete emis de sonda pe care medicul o misca pe corp, fascicul care strabate cu viteze diferite tesuturi diferite. In contact cu tesuturile si organele explorate, fascicolul emis este reflectat, recaptat de sonda si tradus cu ajutorul unui program in imagini afisate pe un monitor. Deoarece foloseste in explorarea organelor ultrasunete, ecografia nu produce practic nici un efect secundar, indiferent de organul analizat sau de durata examinarii.

Principalele avantaje ale ecografiei
  • Este o metoda ieftina, motiv pentru care poate fi folosita pe scara larga in populatie, in screeningul multor afectiuni;
  • Este o metoda neinvaziva, nu presupune cateterizari ale venelor sau arterelor, nu produce sangerari sau alte leziuni;
  • Este nedureroasa;
  • Nu este iradianta, spre deosebire de alte tehnici imagistice precum cele radiologice: radiografia, computer tomografia, scintigrafia;
  • Este o metoda rapida, examenul ecografic dureaza 20 – 30 de minute, in functie de ceea ce se analizeaza, de conditiile pacientului (vizualizarea este mai dificila la un pacient mai gras);
  • Nu necesita o pregatire speciala a pacientului


Care este scopul ecografiei?
Ecografia este una dintre cele mai utilizate metode diagnostice, examenul ecografic facand parte din protocolul de diagnostic al multor afectiuni. In unele cazuri poate fi folosita si in scop terapeutic (de exemplu, ghidarea unui ac pentru o punctie). Ecografia si-a gasit cu succes utilizare in diagnosticul si urmarirea prenatala, pentru ca nu produce nici un rau mamei sau fatului, iar cu noile ecografe moderne, imaginile obtinute in timp real sunt extraordinar de detaliate, motiv pentru care ecografia prenatala poate diagnostica o varietate de malformatii ale fatului.

Cum se face ecografia?
Persoana care va fi examinata se va intinde pe un pat langa care se afla ecograful, de regula, in decubit dorsal (intins pe spate) si va expune zona care trebuie investigata. In cadrul tehnicii abdominale, medicul va acoperi zona de examinat cu un gel incolor (pe baza de glicerina), astfel incat, in timpul investigatiei sa nu existe aer intre sonda ecografului si pielea pacientului (ultrasunetele nu se propaga prin aer). Medicul examinator va poate cere sa va schimbati pozitia, prin intoarcerea pe o parte sau alta, in functie de organul care trebuie examinat. Uneori, medicul va poate cere sa consumati inainte de examenul ecografic mai mutle lichide, pentru a realiza aceasta investigatie cu vezica urinara plina. Acestu lucru va permite o mai buna vizualizare a organelor din pelvis.

Tipuri de ecografie
1. Ecografia Doppler
2. Ecografia 3D
3. Ecografie 4D
4. Ecografia clasica
5. Tipuri mai speciale de ecografie sunt ecografiile efectuate in interiorul unor organe cavitare, care comunica cu exteriorul: ecografia transesofagiana, transvaginala, transrectala. Ele permit o mai buna vizualizare a unor organe cere necesita o investigatie mai amanuntita, de detaliu, lucru care nu ar fi posibil cu o ecografie clasica.

Ecografia Doppler
Este un tip mai special de ecografie care permite atat vizualizarea anatomica a organelor (ca la ecografia abdominala), dar aduce informatii si despre fluxurile de sange prin artere si vene. Este folosit in patologia arteriala si venoasa si in explorarea cardiaca. Se foloseste la diagnosticul trombozelor, ocluziilor, stenozelor vasculare (ingustarea vaselor), anevrismelor (dilatatii ale arterelor) si in patologia cardica, mai ales in diagnosticul cardiopatiilor congenitale si a valvulopatiilor (afectiuni ale valvelor inimii).

Ecografia fetala
Reprezinta metoda cea mai sigura pentru urmarirea evolutiei unei sarcini si pentru depistarea eventualelor malformatii la fat. Metodele imagistice radiologice (radiografie, CT), care folosesc raze X, sunt contraindicate in sarcina pentru ca acestea sunt radiatii ionizante si pot dauza grav fatului. De aceea, ecografia este ceam mai buna metoda pentru a obtine informatii despre fat, ca de exemplu marimea, pozitia, stadiul de dezvoltare etc. Ecografia fetala se poate realiza din saptamana 5 de sarcina, iar sexul fatului poate fi determinat in urma examenului ecografic in jurul saptamanii 18 de sarcina. Informatii distincte sunt obtinute in diferite trimestre pe parcursul sarcinii.
In primul trimestru ecografia fetala este realizata pentru:
  • determinarea evolutiei sarcinii;
  • a determina daca sarcina este multipla sau nu;
  • estimarea varstei gestationale (varsta fatului);
  • identificarea malformatiilor congenitale care afecteaza creierul sau maduva spinarii;

In trimestrul al doilea - ecografia fetala este realizata pentru:
  • a estima varsta fatului (varsta gestationala);
  • aprecierea dimensiunii si pozitiei fatului, placentei si fluidului amniotic;
  • determina pozitia fatului, cordonului ombilical si a placentei in timpul procedurilor gen amniocenteza sau a recoltarii de sange din cordonul ombilical;
  • detectarea unei malformatii congenitale, ca de exemplu defectul de tub neural sau al afectiunilor cardiace;

In al treilea trimestru ecografia fetala este realizata pentru:
  • a se asigura ca fatul este viabil si misca;
  • aprecierea dimensiunii si pozitiei fatului, placentei si lichidului amniotic.

Ecografia transvaginala este in general realizata precoce in timpul sarcinii pentru a determina varsta gestationala sau pentru a detecta o sarcina ectopica. Ocazional este efectuata si tardiv in cursul sarcinii pentru a determina localizarea placentei sau in cazul sarcinilor cu risc pentru a masura lungimea colului uterin. Ecografia transvaginala se poate folosi si in afara sarcinii, in patologia aparatului reproducator feminin, pentru ca permite o vizualizare mai buna a organelor reproducatoare (ovare, uter).

Ecografia clasica
Este utila pentru examinarea organelor din abdomen si pelvis. Aproape orice organ abdominal sau pelvin poate beneficia de o examinare ecografica constand in observarea formei, dimensiunilor, structurii, raporturilor cu organele din jur. Pentru vizualizarea organelor pelvine (uter, ovare) este important ca examinarea sa se faca cu vezica urinara plina. Acest fapt permite o mai buna penetrare a ultrasunetelor precum si ridicarea intestinului subtire si obtinerea unor imagini mai clare. O alta recomandare ar fi sa sa nu se manace cu aproximativ sase ore inaintea ecografiei pentru a nu produce dilatarea intestinului sau gaze in colon, care pot impiedica vizualizarea corecta a unor organe.
 Informatiile care se pot obtine cu ecografia clasica:

  • detectarea litiazei sau a inflamatiei colecistului;
  • determinarea gradului de afectare posttraumatica a ficatului, splinei, rinichilor;
  • afectiuni ale pancreasului (pancreatita, tumori);
  • determinarea gradului de incarcare grasa a ficatului;
  • evaluarea evolutiei posttransplant de rinichi;
  • prezenta de lichid in cavitatea abdominala;
  • evaluarea uterului, vizualizarea unui eventuale tumori ;
  • ghidajul in timpul unei biopsii sau paracenteze;
  • detectarea, masurarea, monitorizarea anevrismului (dilatarii) aortei.


Contraindicatii
Examenul ecografic nu are contraindicatii si este chiar recomandat ca fiecare persoana sa-si faca o ecografia pe an. O limitare a ecografiei ar fi faptul ca nu poate vizualiza structuri foarte mici (mai mici de 3mm). Spre deosebire de radiografie sau computer tomografie care utilizeaza raze X, ecografia foloseste ultrasunete si nu are restrictii in utilizare. Desi este o investigatie foarte performanta, ecografia nu pune singura diagnosticul decat in putine cazuri. Pentru stabilirea doagnosticului se tine cont de contextul clinic si de rezultatele altor examene sau analize de laborator.